Unde ne grabim? S-o lasam incet! | Putem sa facem ca Emilian sa nu ramana doar o cifra intr-o statistica

Toti cei care l-au cunoscut pe Emilian au doar vorbe frumoase si nu numai pentru ca, asa cum se spune din batrani, despre morti trebuie sa vorbesti doar de bine. In cazul lui, un tanar cu bun-simt, onest si energic, tatuajele chiar nu spun nimic.

La doar 28 de ani, in floarea varstei, s-a stins pe un pat de spital, la doar cateva ore dupa ce fusese scos dintr-o masina intre fiarele careia ramasese captiv. Emilian se afla pe scaunul din dreapta al masinii conduse de un bun prieten al sau, Adrian, tot de 28 de ani. Ascultau muzica si colindau strazile orasului. Mai era putin si se iveau zorii.

Cei doi tineri aveau in fata un drum liber, dar si vieti care nu stiau ca vor fi distruse.

Se afla pe scaunul din dreapta in momentul in care soferul a pierdut controlul volanului si a intrat pe contrasens, intrand intr-un autoturism parcat. 

Adrian consumase alcool. Nu s-a gandit ca, intr-o singura secunda, distractia de weekend se poate transforma intr-o nenorocire. Acasa il astepta sotia, pe care a dus-o la altar in urma cu nici doua luni. Nu s-a gandit ca poate curge sange, la fel cum a curs si bautura.

Teribilism, inconstienta… o combinatie care ucide, neinvinsa de siguranta tanarului ca poate stapani masina.

Nici lui Emilian nu i-a trecut prin cap, desi, cu ceva timp inainte de impact, schimbarea tonului vocii sale intr-o clipita, de la enervant de calm la nelinistit si apasat, arata o temere. Intrase in direct pe Facebook. Cele 38 de secunde incep cu „Unde te grabesti? Las-o-ncet, ma, Bosoi!”. Tulburator!

Tatal lui Emilian a murit a doua zi. I-a cedat inima. Gandul ca isi va duce copilul la groapa l-a doborat. 

Tulburator!

Pe 30 octombrie s-au implinit doi ani de la incendiul din clubul „Colectiv”, in urma caruia au murit 65 de tineri, printre care si doi braileni, si au fost ranite aproape 200 de persoane. Toti stim ca nu s-a schimbat aproape nimic.

Sistemul care atunci a ucis a rezistat, ba chiar s-a intarit. Perfid, sistemul a facut pasi inapoi, auzind multimi de oameni il osandeau in piete, pentru ca atunci cand apele s-au linistit sa se tolaneasca din nou peste stat.

In schimb, de la Adrian si Emilian putem porni o schimbare, la care doar noi putem opune rezistenta, in fata careia doar noi putem sa fim zid. O schimbare rapida si hotarata.

Ne putem gandi de doua ori inainte de a ne urca la volan dupa ce am baut chiar si un singur pahar, putem sa nu stam in dreapta unui sofer baut. Ii putem lua cheile!

Putem sa nu ne frangem tineretea, viata cu propriile maini. Ne putem salva si ii putem salva si pe altii avand in minte doua nume, nu neaparat statistici, caci oricum orice numar mai mare de 0 este uriasa atunci cand vine vorba de morti sau raniti. 

Adrian va ramane marcat pana la sfarsitul zilelor, se va uita in gol, nu in ochii celor care ii vor fi in fata si, cu siguranta, nu va mai fi niciodata omul care a fost. Va primi si pedeapsa justitiei. 

Emilian a intrat in pamant la nici 30 de ani, urmandu-l unul dintre parinti, un tata macinat de durere. O femeie isi va plange fiul si sotul care i-au fost luati in mai putin de doua zile. 

Unde ne grabim? S-o lasam incet!