CRIME INDIGO | Acum 50 de ani, o brailenca reclama disparitia sotului: il transase si il aruncase in WC-ul din curte | „L-am taiat ca pe o gaina!”

In urma cu aproape jumatate de veac, o crima similara cu cea din satul Lanurile – in urma careia o femeie a fost arestata preventiv, fiind acuzata ca si-a transat sotul, iar apoi i-a inscenat plecarea in strainatate, a intrat in randul celor mai spectaculoase dosare de omucidere inregistrate in Romania acelor ani. Totul a inceput pe 4 mai 1969, in Insuratei, pe atunci comuna, nu oras.

Dumitra Brotea, o femeie de aproximativ 45 de ani, „uscativa, relativ inalta si adusa de spate”, a reclamat la seful de post disparitia sotului. Plecase sa cumpere lemne din padurea Viisoara si nu s-a mai intors acasa.

„De doua saptamani n-a mai venit acasa. (…) Mi-e ca i-o fi facut careva felul, c-avea si vreo suta de mii la el. Acum… lumea vorbeste ca s-ar tine c-o vaduva de pe-acolo, din Viisoara, c-asa-i el, ii place si paharul si carnea de muiere straina, dar nu s-a mai intamplat pana acuma sa plece asa si sa nu zica nimica atata amar de vreme… daca i-a dat in cap careva?”, i-a spus braileanca militianului.

Zainea Brotea era „om gospodar si la locul lui” si, desi „stia sa si chefuiasca”, niciodata nu se intamplase sa uite de familie din cauza vreunui pahar in plus sau a vreunei femei. Totusi, oamenii legii au verificat, prima data, varianta amantei din Viisoara. A picat!

„Zainea avea nevasta si trei copii mari, asezati la casele lor si cu rosturile lor. Cum era sa traiesc eu cu el, sa ma fac de rusine-n sat?! El mai indraznea sa vie la mine, dar numai cand era beat si atuncea il dadeam afara una-doua. (…) Ma cunosc cu el de cand eram mici, ca doar am fost la scoala amandoi”, a relatat Florica M., de 43 de ani, in declaratia data la Militie.

Ancheta batea pasul pe loc. La doua saptamani dupa ce anuntase disparitie, Dumitra Brotea a revenit la post. Femeia venise sa spuna ca un batran din sat l-ar fi vazut pe Zainea in piata din Braila. Chestionat de militieni, batranul cu pricina a ridicat din umeri: „Apoi am zis si eu asa, de unde sa stiu exact daca era alde Zainea? Eu nu prea vad bine decat d-aproape, dar mi s-a parut ca-l zaresc acolo, in multime, si-am vrut sa ajut, ca-l cauta nevasta-sa.”

Nu mai ramanea decat o singura posibilitate: ca atunci cand a plecat dupa lemne, lui Zainea Brotea sa i se fi intamplat ceva cumplit. Moartea disparutului incepuse sa capete contur in mintile anchetatorilor, insa gandul a fost, pe moment, alungat.

Sotia lui Zainea era o femeie asezata, gospodina, n-avea nici un motiv sa minta.Iin consecinta, seful de post i-a rugat pe toti locuitorii comunei Insuratei sa participe la o cautare prin padurea Viisoara si prin imprejurimi, precum si pe traseul pe care trebuia sa-l fi urmat barbatul. Zadarnic! Nu a fost gasit niciun indiciu.

Au urmat inca doua saptamani de cercetari si verificari, de strangere a numeroase date. Au aparut si cateva semne de intrebare. S-a aflat astfel ca in seara precedenta disparitiei, Zainea Brotea a venit acasa impreuna cu alti trei consateni. Dupa ce au baut impreuna, consatenii au plecat, iar braileanul ramasese cu sotia.

Din acel moment, in afara de Dumitra Brotea, nimeni nu l-a mai vazut pe Zainea. Era greu de presupus ca in dimineata urmatoare barbatul sa fi iesit din comuna fara sa se intalneasca cu cineva. Verificarile efectuate asupra celor trei localnici i-au scos din cercul banuitilor. Au fost vizitati si cei trei fii ai disparutului, dar erau in afara oricaror suspiciuni.

In seara de dinaintea disparitiei, Dumitra fusese la fiul ei cel mare, Gheorghe, care ii era vecin. „Mama vine des la noi si intotdeauna imi spune ce mai fac ei acasa. De data asta nu mi-a zis ca tata avea de gand sa mearga dupa lemne, ca doar abia luase o caruta plina de cateva zile, si n-avea cum sa le termine. Si oricum, o suta de mii era prea mult…”, a precizat Gheorghe Zainea.

Ciudatul amanunt relatat de fiul lui Zainea, alaturi de o alta descoperire surprinzatoare aveau sa indrepte in sfarsit ancheta pe drumul cel bun. In ultima vreme, un vecin al familiei Brotea, cu initialele D.R. , caruia ii murise sotia de putina vreme, a fost vazut de mai multe ori la locuinta lui Zainea, dar numai cand barbatul era pleat. Drept urmare, militienii nu au exclus eventualele legaturi amoroase intre vecin si Dumitra Brotea.

Chemata din nou la Militie „pentru unele precizari”, femeia a declarat ca, in ziua plecarii dupa lemne, sotul sau era imbracat cu un palton negru, mai vechi, si ca in afara de bani isi luase si buletinul. La intrebarea subofiterului daca avea relatii extraconjugale cu D.R., Dumitra a sarit ca arsa: „Pe mine sa nu ma intrebati de asa ceva! Eu nu sunt vinovata de nimica, n-am facut nimica! Mai bine intrebati-l pe el, ca toata viata a umblat dupa fuste si mi-a otravit sufletul! Eu n-am stiut decat sa muncesc, sa-mi vad de casa si de copii, fir-ar ea de viata, ca am fost proasta si n-am stiut s-o traiesc la vremea ei.”

A urmat o perchezitie amanuntita la domiciliul familiei Brotea. In locuinta s-au descoperit toate hainele lui Zainea, inclusiv paltonul negru pe care Dumitra sustinea ca il purtase la data disparitiei. In cele din urma a fost cercetat si W.C.-ul din curtea casei, constatandu-se ca scaunul avea orificiul mult largit si mascat cu bare metalice.

In interior a fost descoperit cadavrul Iui Zainea Brotea sau, mai bine zis, bucati din el. Sotia il ciopartise cu sange rece si il aruncase in hazna… Motivul? O iubire neimplinita din tinerete.

„Da, eu l-am omorat si l-am taiat ca pe-o gaina, dupa ce s-a imbatat si a adormit, porcu!”, a recunoscut ucigasa.

„Cu vecinul ma iubesc de patruzeci de ani si voiam sa-mi traiesc si eu viata macar la batranete… 40 de ani am cautat sa scap de alde Zainea, ca i-a pacalit pe ai mei de m-au dat dupa el, ca eu nu-l iubeam… Acum, la urma, m-am hotarat si l-am omorat, ca eram in dragoste cu D.R. si traiam amandoi ca barbat si femeie. Nu mi-a pasat de copiii mei… Ei au fericirea lor, eu nimic… Sa nu-l intrebati pe D.R., el nu stie nimic, numai eu am facut asta, singura… Daca nu spalam paltonul, nu m-ati fi prins niciodata”, a continuat femeia din Insuratei.

Cazul a fost relatat de Traian Tandin, colonel in rezerva si scriitor de romane politiste, unul dintre cei mai redutabili criminalisti ai anilor ’70. Tandin a lucrat inclusiv la dosarul criminalului in serie Ion Rimaru.