INTERVIU Brăileanul de succes care înconjoară Pământul: „La început, călătoream cu puterea minții, pentru că nu ne permiteam vacanțe” | Consultant în turism și antreprenor, Răzvan Pascu are întreaga „planetă” în pașaport

Alin CRISTEA

S-a născut la Brăila, pe malul Dunării. Copilăria pe străzile umbrite de tei și serile de vară din față blocului îi sunt printre cele mai dragi amintiri. Visele de copil i se păreau atunci uriașe – cam cât orașul – dar ambiția, disciplina și curajul au făcut ca drumul care a pornit din Brăila să ajungă în aproape toate colțurile lumii. Răzvan Pascu este un om care, deloc în glumă, a ajuns să aibă întreaga planetă în pașaport. 

Răzvan își amintește și acum numele profesorilor din liceu, ba chiar și din școala generală. Faptul că e brăilean l-a ajutat să se adapteze oriunde și în orice condiții. Diversitatea multientică a orașului natal i-a fost prima lecție despre lume și oameni. Azi, când trece dintr-o țară în alta și dintr-o cultură în alta, se simte confortabil oriunde ajunge.

Fost elev al Școlii nr. 6, absolvent al Colegiului „Murgoci” și iubitor pe viață al Dunării, Răzvan Pascu este un antreprenor de succes și, fără îndoială, unul dintre cei mai influenți consultanți în marketing turistic din țara noastră. Călătorește probabil mai mult decât oricare alt român, purtând însă, în fiecare valiză, dorul de casă.

A început cu un blog de călătorii – acum mai bine de 15 ani, a trecut prin lumea PR-ului – cu propria agenție, a ajuns la călătorii de grup în destinații exotice, dar și la vânzarea de apartamente de zeci de milioane de euro în Dubai, la care se adaugă lansarea de zboruri charter și multe alte investiții importante în domeniu.

„Mă bucur când văd case restaurate în Centrul Vechi”

Întorcându-ne la Brăila, Răzvan Pascu, cu experiența uriașă de a vedea și simți atâtea culturi, descrie spiritul brăilean aproape perfect: o fire directă și curioasă, dublată de o adaptabilitate rară. Crede că esența Brăilei se simte cel mai bine pe Faleza Dunării, fluviul care l-a învățat să iubească apa și libertatea.

Și, în definitiv, oriunde ar ajunge – pe malul Dunării sau pe cele mai îndepărtate maluri de oceane – pentru Răzvan Pascu acasă rămâne nu doar un loc, ci, până la urmă, felul în care te porți cu rădăcinile tale.

Faptul că n-a uitat niciodată Brăila și nici oamenii care i-au așezat primele repere spune, poate, mai multe despre Răzvan Pascu decât orice interviu, oricât ar fi de lung.

„De la <<Murgoci>> am multe amintiri„

• Cum îți amintești orașul în care ai crescut? Care sunt imaginile, oamenii sau momentele care te-au format ca brăilean și care îți revin mereu în minte când spui „acasă”?

„Brăila pentru mine înseamnă bunica, copilăria la bloc și prietenii de acolo, străzile largi cu tei, Dunărea care ne-a fost mereu aproape și care m-a făcut să iubesc apa și libertatea. Îmi amintesc serile de vară și vecinii de pe scară care coborau să stea pe bancă în faţa blocului, colegii de generală și liceu… Au fost profesori care m-au învățat ce înseamnă disciplina, prieteni care mi-au arătat ce înseamnă solidaritatea și momente care m-au format – de la joaca până seară târziu când intrăm cu greu în casă, chemat de mama, prin școala generală, până la primele responsabilități din liceu. Din liceu de la „Murgoci” am multe amintiri: de la colegii de clasă, cu unii dintre ei eram foarte apropiat, și până la profesori care mi-au rămas în minte… Profesorul Marin de fizică și glumele lui, profesorul Ivaşcu de chimie care ne teroriza, profesorul Pascu de geografie cu care am participat și la o olimpiadă națională, profesorul Moroşan de matematică, profesoarele Topor și Paulopol la limba română sau doamna dirigintă Stanciu de informatică. Din școala generală mi-au rămas în minte toate serbările la care cantam sau prezentam și doamna profesoară de muzică Vermeşan, care era sufletul oricărei serbări sau doamna dirigintă Oţelea, care era mereu alături de noi.„

„Cred că Brăila ar putea fi o destinație interesantă de city-break”

• Te-ai născut și ai copilărit la Brăila, dar ai ajuns să vezi toată lumea. Ce rămâne „brăilean” în tine chiar și pe vârful unui munte din America de Sud sau pe o plajă din Pacific?

„Rămâne firea aceea directă și curioasă, dar și adaptabilitatea. Brăila e un oraș unde diversitatea a fost mereu prezentă, iar asta m-a făcut să fiu deschis la culturi noi și să mă simt confortabil oriunde. Și mai e ceva: un fel de dor permanent de casă și de perioada copilariei, pe care îl port cu mine chiar dacă sunt la mii de kilometri depărtare.„

• Când revii în Brăila, ce cauți sau ce simți că lipsește? Dacă ar veni un turist străin cu tine în oraș, unde l-ai duce prima dată și de ce? Brăila s-a dezvoltat în această zonă?

„Caut liniștea și ritmul mai lent decât în marile orașe, marile metropole ale lumii deja le-am văzut. Dacă aș avea un turist străin cu mine, l-aș duce la Faleza Dunării, pentru că acolo simți cel mai bine spiritul orașului. Apoi l-aș plimba prin centrul vechi, cu clădirile sale de patrimoniu care, dacă ar fi toate restaurate, ar putea spune povești incredibile. Cred că Brăila ar putea fi o destinație interesantă de city-break dacă ar pune în valoare patrimoniul arhitectural și ar crea mai multe experiențe pentru vizitatori. Pe de altă parte, mă bucur când văd case restaurate în Centrul Vechi și pe bulevarde sau pe străduțele mici de lângă Grădina Mare.”

„Călătoream cu puterea minții, pentru că nu ne permiteam vacanțe„

„Acum sunt peste 500.000 de urmăritori constanți în mediul online”

• Cum și când a început relația ta cu turismul? A fost un moment de cotitură, o călătorie anume sau mai degrabă un drum pas cu pas, construit atent?

„A fost un drum pas cu pas. Visam să călătoresc de mic, devoram cărțile de geografie și istorie, călătoream cu puterea minții, pentru că nu ne permiteam vacanțe. Am plecat prima dată din țară cu mama, în Italia, când eram deja la facultate. Apoi am fost plecat cu work&travel în Scoția și am folosit toți banii respectivi, câștigați extrem de greu, pentru a călători prin Europa. Banii din primele joburi în București tot pe călătorii se duceau. Dar primul pas concret pe care l-am făcut în direcția în care am ajuns astăzi a fost atunci când am început să scriu pe blog și să povestesc experiențele mele de turism, apoi mi-am făcut o agenție de marketing în domeniul turismului. De acolo a venit natural: oamenii au început să mă întrebe, să își dorească să călătorească alături de mine și așa am transformat pasiunea în meserie. Totuși, cred că momentul de cotitură a fost atunci când am realizat că oamenii chiar iau decizii de vacanță pe baza recomandărilor mele și că pot ridica sau coborî o destinație – acela a fost punctul în care mi-am spus că asta poate fi o carieră, nu doar un hobby. Acum sunt peste 500.000 de urmăritori constanți în mediul online și am ajuns să „vorbesc” cu milioane de oameni lunar pe rețelele sociale sau în aparițiile din presă.„

„Credibilitatea vine în ani, cu multă consecvență„

„Fără pasiune nu ai cum să reziști, mai ales când lucrezi cu oamenii„

• Ai reușit să transformi plăcerea de a călători într-o carieră și un business. Cât de greu e să faci din pasiune o profesie care să reziste în timp și să devină credibilă pe piață?

„E greu, pentru că pasiunea te duce până la un punct, dar apoi intervine munca serioasă, disciplina și capacitatea de a construi un brand. Credibilitatea vine în ani, cu multă consecvență. Dacă reușești să rămâi autentic și să livrezi valoare reală oamenilor, pasiunea se poate transforma într-un business solid. În același timp, trebuie să fii dispus să investești constant în ține – în învățare, în adaptare, în a ține pasul cu lumea. Pasiunea singură nu e suficientă, dar fără pasiune nu ai cum să reziști, mai ales când lucrezi cu oamenii. La mine totul a venit în timp, pas cu pas: întâi blogul acum mai bine de 15 ani, apoi rețelele sociale, apoi agenția de PR, apoi călătoriile de grup în destinații exotice, apoi vânzarea de apartamente în Dubai, apoi proiectele mari cu zboruri charter și restul investițiilor. Dar cel mai important sprijin a fost soția mea, iar cei 2 copii au fost mereu în gândul meu, la orice proiect am făcut.„

„România ar putea fi printre destinațiile de top ale Europei”

• Cum se vede România turistică, comparativ cu alte destinații în care ajungi? Care sunt marile atuuri, dar și marile noastre restanțe?

„România are atuuri extraordinare: natură diversă, autenticitatea satelor, tradițiile vii, dar și faptul că încă există locuri unde turismul nu a fost „cosmetizat” prea mult. Restanțele sunt mai ales la capitolul infrastructură și servicii, unde încă avem mult de lucru. Din păcate, de multe ori ne lipsesc și promovarea coerentă și viziunea pe termen lung. Ne lipsește și zâmbetul… Dacă reușim să punem ordine în aceste aspecte, România ar putea fi printre destinațiile de top ale Europei.”

„În Japonia, am văzut cum mii de oameni se opresc pur și simplu să admire florile de cireș”

„Mi-a rămas lecția asta”

• Care e cea mai spectaculoasă întâmplare trăită în călătoriile tale? Poate un episod periculos, poate unul emoționant, poate o lecție pe care nu o vei uita niciodată, învățată la capătul lumii.

„Am trăit multe momente intense, dar unul dintre ele a fost în Japonia, în al doilea an de călătorii la Sakura… realizez acum că au trecut deja 10 ani de când merg în Japonia în fiecare primăvară. Am văzut cum mii de oameni se opresc pur și simplu să admire florile de cireș. Mi-a rămas lecția asta: frumusețea trecătoare a unui moment poate fi mai valoroasă decât orice „obiectiv” bifat. Au fost și situații mai periculoase, nimic ce nu a putut fi rezolvat – dar ele m-au învățat să apreciez și mai mult fiecare zi. Țările mele preferate sunt Japonia, Argentina, Australia, Tanzania, SUA, Vietnam, China sau Mexic, și în niciuna dintre ele nu am trecut prin situații periculoase.”

„Dorul de acasă e și cel care te ține cu picioarele pe pământ și îți reamintește de unde ai plecat”

• Călătorești mult, ai mereu valiza pregătită. Cum arată dorul de acasă pentru cineva mereu pe drum? Cum descrii dorul de acasă?

„Dorul de acasă pentru mine înseamnă dor de familie. Poți fi pe plajele cele mai spectaculoase ale lumii, dar uneori tânjești după o seară simplă, la masă cu ai tăi. E acel sentiment de apartenență, care nu se poate înlocui. Dorul de acasă e și cel care te ține cu picioarele pe pământ și îți reamintește de unde ai plecat. Când sunt plecat departe, mi se face dor de casa noastră de la țară, din județul Prahova, și tot verdele și pădurea din jurul ei. Pe de altă parte, acasă pentru mine este unde sunt cu ai mei, deci mă simt bine oriunde în lume dacă sunt cu ei.„

„Turistul român mai are de învățat la capitolul respect pentru locurile vizitate și cultura locală”

• Cum vezi tu, ca specialist, turistul român de astăzi? Ce s-a schimbat față de acum 15–20 de ani și ce crezi că încă mai avem de învățat când vine vorba de călătorit?

„Turistul român e mult mai informat, mai curios și mai dornic de experiențe autentice decât acum 15–20 de ani. Călătorește mai des, are curaj să exploreze destinații îndepărtate și înțelege mai bine diferența dintre o vacanță și o experiență de viață. Cred însă că mai avem de învățat la capitolul respect pentru locurile vizitate și pentru cultura locală. De asemenea, uneori căutăm prea mult „ieftin” în loc să ne gândim la valoarea reală a experienței.„

„Probabil că vor apărea și destinații noi, poate chiar țări care astăzi nu sunt pe harta turistică”

• Unde vezi această industrie peste 10–15 ani, mai ales după șocurile globale din ultima perioadă, de la pandemie, la conflicte armate?

„Cred că va fi o industrie mult mai digitalizată, dar și mai personalizată. Oamenii vor căuta experiențe unice, siguranță și sustenabilitate. Șocurile globale ne-au arătat cât de fragil e totul, așa că turismul va trebui să fie mai flexibil și mai pregătit pentru schimbare. Probabil că vor apărea și destinații noi, poate chiar țări care astăzi nu sunt pe harta turistică, iar tehnologia va juca un rol enorm în felul în care ne planificăm vacanțele.„

„Cred că turismul nu trebuie doar povestit, ci și construit în teren, prin proiecte solide și sustenabile”

• Unde te vezi tu peste 10 de ani? Tot pe drum, explorând lumea, sau într-un loc fix de unde să spui poveștile adunate?

„Mă văd tot călătorind, pentru că asta face parte din mine și cred că va fi mereu combustibilul care mă ține în mișcare. În același timp, îmi doresc să construiesc mai mult în jurul meu. Probabil peste 10 ani voi fi mai echilibrat între drum și acasă, cu un loc stabil pentru familie – nu știu însă dacă va fi România sau un alt colț al lumii, pentru că viața m-a învățat că oportunitățile apar uneori unde te aștepți cel mai puțin. Pe lângă partea de educație turistică, unde mi-ar plăcea să inspir și să formez oameni care să vădă turismul ca pe o carieră serioasă, aș vrea să mă implic mai mult în proiecte concrete: dezvoltarea de destinații și experiențe turistice autentice, investiții în ospitalitate – hoteluri, vile turistice – și susținerea unor inițiative locale care să aducă plus valoare comunităților. Cred că turismul nu trebuie doar povestit, ci și construit în teren, prin proiecte solide și sustenabile. Îmi imaginez că peste 10 ani voi continua să spun povești despre lume, dar și să las ceva palpabil în urmă – locuri, proiecte și inițiative care să rămână și după mine. Deja am început să lucrez la asta, prin vilele Homer Villas Kefalonia din Grecia și un alt proiect de suflet, Forest Valley Chalet, o vilă cu design scandinav, situată la doar 1 oră de București, în care am investit multă energie și unde mă simt extraordinar de câte ori ajung.”