Povestea de succes a unui tanar brailean: de la spalat vase, la conducerea unei retele japoneze de restaurante din America | „Niciodata nu esti destul de bun, oricate calitati ai avea”

La doar 31 de ani, Lucian Silviu Tudor, brailean la origine, este managerul Global Dining Inc., o retea japoneza de restaurante din California, care include si localul de top „La Boheme” (foto 1) din West Hollywood, orasul unde locuiesc multe dintre superstarurile americane. Tanarul povesteste ca si-a inceput cariera spaland vase si stergand mese.

Tudor a oferit un interviu pentru „Hora in America”, o revista a comunitatii romanesti din Statele Unite, vorbind despre viata pe care o traieste peste Ocean, dar si despre experienta din Japonia, tara unde si-a inceput ascensiunea in domeniu.

„Am ajuns in Los Angeles prin intermediul unei companii japoneze, Global Dining, care gestioneaza o retea de peste 50 de restaurante in Tokyo. Am activat la aceasta companie din 2010 in Tokyo, incepand de la spalator de vase, la sters mesele in restaurant, si toate pentru ca nu eram fluent in japoneza. Dupa trei ani, am devenit ospatar si bar-tender, iar peste alti trei ani, am castigat un concurs, datorita caruia am fost promovat pentru prima oara in pozitia de manager general la un restaurant foarte prestigios. Nu doar ca am reusit sa construiesc o echipa perfecta pentru un restaurant de succes, dar am oferit de cateva ori in saptamana muzica LIVE si flash-mob pentru clienti, fapt ce a popularizat si mai mult restaurantul in industria culinara din Japonia. Asa am invatat functia unui manager general, iar dupa aproape un an, am fost avansat in functia de manager de retea pentru sase restaurante”, a precizat braileanul.

In martie 2017, Lucian Silviu Tudor a ajuns in America. Fiind singurul strain care detinea o functie de conducere in compania japoneza, proprietarii din Tara Soarelui Rasare l-au trimis in California, unde se afla doua restaurante a caror gestionare de la distanta era dificila. Zis si facut! Tanarul s-a apucat de munca, renovand restaurantul „1212 Santa Monica” (foto 2) din orasul cu acelasi nume de pe coasta Pacificului si transformandu-l intr-o afacere profitabila, o investitie care s-a ridicat la aproximativ 4 milioane de dolari.

Despre viata profesionala din Japonia, Tudor relateaza faptul ca ii punea piedici in a-si indeplini cum se cuvine rolul de tata si sot, motiv pentru care a si acceptat rapid transferul in America: „Din punctul meu de vedere, japonezii nu au o balanta sanatoasa intre munca si familie!”

In schimb, Japonia l-a invatat pe managerul din California sa intocmeasca un clasament clar al prioritatilor in munca de zi cu zi: pe primul loc – clientii, pe locul doi – profitul companiei, pe locul trei – sentimentele anagajatilor si abia pe locul patru – propriile sentimente.

„De fiecare data cand iau o decizie importanta, aceste prioritati mă ajuta foarte mult azi”, sustine Tudor.

Reporter: Ce te pasioneaza cel mai mult in cultura si bucataria japoneza?

Lucian Silviu Tudor: Simplicitatea in bucataria japoneza este foarte importanta deoarece japonezilor le place sa simta calitatea fiecarui produs in parte, fara prea multe condimente. Legumele, carnea, pestele sunt mereu alese cu mare grija, fiind foarte important modul cresterii acestora, pentru a obtine cea mai gustoasa mancare.

R: De ce ai ramas frapat de Japonia si ce te leaga de aceasta tara?

L.S.T: Ma leaga si fascineaza foarte mult cum o tara, cu cele mai mari realizari tehnologice, reuseste in acelasi timp sa respecte si sa pastreze foarte bine toate traditiile. Au putina flexibilitate in gandire, fapt care ma fascineaza la fel de mult.

R: Lucian Silviu s-a schimbat foarte mult in ceea ce priveste personalitatea, modul de a privi viata?

L.S.T: Sigur ca da, crescand o perioada in Italia, dupa care in Japonia timp de opt ani, am inteles ca fiecare tara m-a imbogatit spiritual si cultural din diferite puncte de vedere. Flexibilitatea italienilor in modul de a munci, si in acelasi timp, exactitatea japonezilor, sunt cateva din calitatile transmise de catre cele doua tari; sunt contradictorii, dar fiind combinate, am realizat ceea ce sunt azi.

R: Cum te descriu prietenii tai din Japonia, din Los Angeles, Romania?

L.S.T: In Japonia imi zic adesea ca gandesc ca un japonez, in Los Angeles imi zic ca sunt foarte prietenos, iar cei din Romania imi spun ca le lipsesc glumele mele.

R: Ce calitati de manager trebuie sa intrunesti pentru a lucra la unul dintre cele mai prestigioase restaurante din Los Angeles si cum faci fata acestor cerinte zi-de-zi?

L.S.T: Niciodata nu esti destul de bun, oricate calitati ai avea, important este sa fii exigent cu tine insuti, sa fii in stare sa te schimbi cand comiti greseli in deciziile pe care le alegi. Orice persoana poate deveni un bun manager.

R: Cu ce te mandresti cel mai mult in toti anii ca sa-i faci pe clienti fericiti?

L.S.T: Anticipand necesitatile clientilor si incercand sa-i surprind cu experiente unice la festivitati in familie sau casatorii; raman in memoria lor toata viata, iar asta ma face sa fiu mandru. imi place sa raman in contact cu toti clientii, creand o conexiune personala.