Alin CRISTEA
Dacă nu ar fi ales bazinul de înot, cu siguranță ar fi ajuns tot în lumea sportului, a sportului de contact. Adoră sportul și crede că fără sacrificii nu poți atinge performanța. Are 17 ani, la fel ca David Popovici, căruia îi poartă un respect aparte. Se antrenează zilnic și nu concepe să își încheie cariera fără să bifeze participarea la Jocurile Olimpice.
Denis Ghionu nu este doar un ambițios sportiv al CSM Brăila, ci și unul dintre vârfurile generației sale de înotători. Acum o lună de zile, adolescentul a participat la Cupa României la înot pentru seniori, tineret și juniori, reușind o performanță excepțională: medalia de aur la proba de 50 metri spate, la tineret.
Cu un an în urmă, la Campionatul Național pentru juniori, tineret și seniori de la București, Denis bifase primele performanțe la nivel înalt: titlul de vicecampion național la proba 50 m spate și două medalii de bronz la probele 100 m spate și 200 m spate, toate la juniori. Mai mult decât atât, are în palmares și locul 4 la Naționalele de seniori, tot la proba 50 metri spate.
Pe David Popovici l-a cunoscut pe când ambii aveau 13 ani, iar întâlnirea i-a arătat că spiritul sportiv este fundamental pentru a ajunge pe podium. Dacă dublul campion mondial a mărturisit că a fost ales de apă, Denis Ghionu a practicat de mic mai multe sporturi, însă la vârsta de 10 ani a decis ca înotul să îl definească, atât ca sportiv, cât și ca om.
Denis are o legătură specială cu antrenorul său. Este vorba despre Cătălin Nistor (foto) de la CSM Brăila, fără de care Denis nu ar fi ajuns pe podium, după cum o recunoaște chiar sportivul.
Campionul național în proba de 50 m spate se antrenează într-un oraș în care statul se chinuie să construiască un bazin olimpic de șapte ani – dacă ne raportăm la momentul când au început lucrările. Autoritățile l-au ignorat pe Denis, la fel cum o fac și cu alți sportivi care performează, însă a fost motivat mereu de faptul că a pornit pe acest drum din locul unde au crescut Diana Mocanu, Camelia Potec și Beatrice Câșlaru. Cu Diana Mocanu, prima campioană olimpica la înot a României, s-a și antrenat.
Într-o perioadă foarte grea, atunci când a luat în calcul inclusiv să renunțe la înot, fiecare gând legat de acest lucru l-a durut.
DEBRAILA.ro vă invită să-l descoperiți, printre rânduri, pe un sportiv care merită să fie cunoscut și susținut de toți brăilenii, un înotător care se aseamănă cu David Popovici nu doar prin vârstă sau determinare, ci și prin modul dezinvolt și matur în care gândește și se exprimă
„Atunci, m-am gândit foarte serios să mă las de înot…”
Cum și când a avut loc întâlnirea ta cu bazinul de înot? Ai ales tu apa sau apa te-a ales pe tine?
Eram prea energic în ochii părinților mei așa că am început înotul la vârsta de 4 ani. Din moment ce, atunci când aveam 10 ani, a trebuit să aleg un singur sport din toate cele pe care le practicam și acela a fost înotul, pot spune că eu am ales apa.
Cât de mult a contat și contează susținerea părinților tăi?
Susținerea părinților este un lucru important, care contează, dar tot ce am făcut a fost pentru mine însumi. Am făcut-o din plăcere și din ambiție, începând să bifez performanțe serioase la 15 ani.
Care a fost prima ta victorie?
Prima mea victorie adevărată, ca să îi spun așa, a fost în anul 2020, la Naționalele de la București, în bazinul de la „Lia Manoliu”, unde am reușit să ajung vicecampion național la proba 50 metri spate. Tot atunci am obținut și două medalii de bronz la 100 m spate și 200 m spate. A fost un sentiment extraordinar! Pentru prima oară am simțit că tot efortul și sutele de ore de muncă au meritat și au dat roade.
Un sportiv mai și pierde, se mai lovește și de eșec. Cum gestionezi eșecurile?
Fiecare eșec m-a ambiționat. Am trecut și printr-o perioadă extrem de grea pentru mine, reușind să ies cu succes, o perioadă care m-a motivat de zece ori mai tare. Atunci, m-am gândit foarte serios să mă las de înot și fiecare gând asociat cu acest lucru mă durea. Nu pot spune că persoanele din jurul meu nu m-au ajutat, însă, ca să îmi revin, a trebuit să mă lupt strict cu mine. Mă bucur că am dus această lupta singur deoarece m-a făcut persoană și sportivul care sunt astăzi.
Cât de mult contează ca sportivul să găsească antrenorul potrivit? Cum vezi tu relația sportiv-antrenor, dar și cum e relația ta cu antrenorul Cătălin Nistor?
Este esențial ca sportivul să aibă un antrenor bun, informat și motivat să-și ducă elevii cât mai sus. Cu antrenorul meu m-am întâlnit când aveam 6 ani. El m-a recutat de la grupa de inițiere și m-a dus la bazinul de la LPS pentru a face performanță. A văzut potențial în mine! Cu siguranță, fără domnul Cătălin Nistor nu aș fi ajuns pe podium deoarece este singurul antrenor din Brăila care chiar pune suflet și face multe sacrificii pentru sportivii săi doar pentru a-i vedea realizați în înot.
„În bazin simt că pot da 101% din mine”
Brăila este orașul care a dat natației românești o dublă campioană olimpică, o campioană olimpică și o vicecampioană olimpică. Te-a ajutat acest trecut în competiții, referindu-mă la sentimentul de mândrie pe care l-ai avut fiind din Brăila, poate ambiția insuflată de a fi pe podium la final?
Când m-am apucat de înot, eram mult prea mic ca să realizez aceste lucruri, dar când am înaintat în vârstă și am ajuns la rezultate, am început să simt obligația și să am motivația de a pune iar Brăila pe harta înotului românesc.
Ai întâlnit-o pe vreuna dintre marile sportive de care vorbeam anterior, Diana Mocanu, Camelia Potec sau Beatrice Câșlaru?
Da, m-am întâlnit cu Camelia Potec, iar cu Diana Mocanu chiar m-am antrenat o perioada lungă de timp. Antrenamentele cu doamna Mocanu au fost foarte dure, dar am învățat foarte multe lucruri importante, folositoare și o să fiu mereu recunoscător că am avut această ocazie.
La ce te gândești când ești sub apă? David Popovici spunea că trebuie să simți apa, să te identifici cu apa. Care e relația ta cu apa?
Nu mă simt nicăieri mai bine decât în bazin. Acolo, în bazin, sunt în elementul meu, unde simt că pot da 101% din mine.
Dacă nu ai fi ales natația, care ar fi fost drumul tău? Cu siguranță, când erai mic, te-ai gândit, cum se spune, la „ce vrei să te faci când vei fi mare”?
Eu ador sportul și, cel mai probabil, dacă nu aș fi ales acest drum, aș fi continuat sportul de contact la nivel înalt, K1, pentru ca apoi să fac tranziția la MMA.
„Obsedat este cuvântul pe care oamenii demotivați îl folosesc pentru a-i descrie pe cei muncitori și motivați”
Cum crezi că performanțele lui David au schimbat modul în care românii și, mai ales, statul român se raportează la natație? Cum ai simțit tu sprijinul oamenilor din jur, modul în care te-au susținut de-a lungul timpului?
Ce a făcut David este un lucru monumental, care, sunt sigur, a schimbat înotul românesc pentru totdeauna. Acum, toată România acordă atenție înotului și sper că acest fapt să aducă multe investiții în favoarea sportivilor și oamenilor care lucrează în acest domeniu. Familia și cei mai apropiați prieteni mi-au fost alături și atunci când am câștigat, și atunci când am pierdut. Din păcate, majoritatea oamenilor nu înțeleg ce înseamnă cu adevărat performanța în înot la acest nivel și subestimează nivelul de muncă și dedicație care este atins.
Ce mesaj ai pentru un copil care visează să ajungă campion la înot? Trebuie să faci sacrificii?
Orice ar fi, dacă chiar iubești ceea ce faci, să fii consistent. Să nu lași niciodată piciorul de pe pedală chiar dacă uneori nu simți sprijinul persoanelor din jurul tău și te simți nesigur. Orice s-ar întâmplă, într-o zi, munca ta va fi răsplătită într-un fel sau altul. De sacrificii o să fie nevoie la fiecare pas, dar fără sacrificii nu poți atinge performanța adevărată. Și, indiferent de ce zice lumea… „Obsedat” este cuvântul pe care oamenii demotivați îl folosesc pentru a-i descrie pe cei muncitori și motivați, care au scopuri mărețe. Pentru unii oameni, este un vis îndepărtat, pentru noi este un viitor pentru care ne dedicăm în totalitate și pe care îl vom atinge doar prin muncă excesivă.
Care este cea mai mare performanță a ta de până acum, ce ținte ai și, până la urmă, până unde îți dorești să ajungi?
Cea mai mare performanță a mea a fost cea de la Cupa României din acest an, unde am obținut aurul la proba de 50 m spate în ciuda multor probleme cu coloana vertebrală și mușchii spatelui. Întâi de toate, vreau să îmi revin 100% cu problemele medicale și să ajung dublu campion național în această iarnă, la Naționalele de la Miercurea-Ciuc, și să îmi fac baremul pentru Mondialele în bazin scurt. La final de carieră îmi doresc să pot spune că am participat la Jocurile Olimpice, acesta ar fi scopul meu absolut.
„Nu așteptați nimic din partea nimănui, doar munciți până nu o să mai puteți fi ignorați!”
Ce îți place să faci în timpul liber și cât înseamnă timpul tău liber?
Sincer, nu prea am timp liber deoarece mă antrenez de zece ori pe săptămână, adică zilnic și timp de trei zile fac două antrenamente pe zi. Totuși, când am vacanță totală, fiind iubitor înrăit de sport, nu pot sta locului. Aleg de fiecare dată să reîncep antrenamentele la diferite sporturi de contact deoarece aceasta este a doua mea pasiune pe lângă înot.
Ce modele ai în natație? L-ai întâlnit pe David Popovici în competiții?
Nu am modele în natație, în schimb îl respect extrem de mult pe David. Când aveam 13 ani a trebuit să concurez cu febră. Atunci, înainte de probă, David a fost singurul sportiv care a venit la mine și s-a asigurat că sunt ok. Nu este ceva uau, dar lucrurile mici, lucrurile de acest fel, dau dovada caracterului și arată cine are cu adevărat spirit de sportiv.
Cât contează pentru ține susținerea venită din orașul tău?
Din păcate, eu am simțit zero susținere dinpartea autorităților din orașul meu. În schimb, oamenii m-au felicitat de fiecare dată. Este un subiect trist, dar, cu sau fără acest sprijin, la fel de motivat o să rămân și setat pe aur. Legat de acest lucru, mesajul meu pentru cei care vor să se apuce de înot este simplu: „Nu așteptați nimic din partea nimănui, doar munciți până nu o să mai puteți fi ignorați!”. E un lucru pe care David Popovici l-a demonstrat.