Un bărbat trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire a fost achitat de Judecătoria Brăila. Potrivit informațiilor obținute în exclusivitate de DEBRAILA.ro, Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăței l-a acuzat că ar fi cumpărat mai multe bidoane cu erbicid, deși știa că sunt furate.
Recent, după trei ani de la primul termen de judecată, instanța a dispus achitarea inculpatului „pe temeiul inexistenţei faptei”.
Acuzațiile procurorilor
Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăței a susținut faptul că, la mijlocul anului 2016, bărbatul a cumpărat de la două persoane necunoscute 44 de bidoane cu 220 litri de erbicid. Inițial, vânzătorii au cerut 9.000 de lei, însă, în cele din urmă, s-au mulțumit cu 2.000 de lei.
Mai departe, acesta dorea să vândă cantitatea de erbicid pentru a obține profit.
„Deşi nu i-a cunoscut provenienţa, acesta a prevăzut din împrejurările concrete că produsul achiziţionat are o valoare comercială de piaţă mult mai mare şi că a provenit dintr-o faptă ilegală cu scopul de a-l vinde unei persoane necunoscute. (…) Inculpatul nu e încadrat în muncă, se ocupă cu mici afaceri, în sensul că achiziţionează diverse bunuri pe care ulterior le vinde la preţuri mai mari”, au notat procurorii.
Concret, procurorii au adus următoarele argumente pentru faptul că bărbatul și-ar fi dat seama că achiziționează produse furate: bunul a fost achiziţionat la un preţ mai mic, intâlnirea a avut loc departe de posibilitatea de a fi văzuţi de vreo persoană și lipsa unui loc de muncă a inculpatului.
Bidoanele cu erbicid au fost furate de pe raza comunei Viziru.
Judecător: „Faptul de a vinde mai departe unei persoane bunul cumpărat nu reprezintă o dovadă a infracţiunii de tăinuire”
În motivarea achitării inculpatului, Judecătoria Brăila a subliniat faptul că „nu există probe conform cărora să se stabilească în mod rezonabil că inculpatul a cunoscut de provenienţa dintr-o faptă penală a erbicidelor cumpărate”.
„Instanţa apreciază că în lipsa unor probe concrete de săvârşire a faptei, aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, instanţa reţine că inculpatul nu are într-adevăr loc de muncă, că face afaceri de vânzare- cumpărare din care speculează obţinerea unui preţ mai bun. Întâlnirea ferită de ochii vreunei persoane este înlăturată de instanţă ca argument de săvârşire a faptei. Instanţa reţine în acest sens, că popasul în sine se află pe autostradă, loc extrem de frecventat , unde putea fi văzut oricând inculpatul, iar negocierea se putea derula foarte bine şi în maşina unuia dintre persoane sau în oricare alt loc. De asemenea, instanţa reţine că faptul de a vinde mai departe unei persoane, căreia inculpatul îi spune (n.r. telefonic) că are de vânzare erbicid, nu reprezintă o dovadă a infracţiunii de tăinuire. Tăinuirea presupune ca făptuitorul să cunoască provenienţa ilicită a bunului”, a menționat judecătorul.
În concluzie, instanța a subliniat faptul că „nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă existenţa tăinuirii”.