Burgess Barr are 41 de ani si este american. S-a nascut in statul Iowa, insa viata l-a adus in Ucraina, la Odesa, unde, pana cand Putin a ordonat invazia, locuia impreuna cu sotia sa, Katya, cetatean ucrainean si cei doi copii, Anastasia si Bogdan.
Toti patru au ajuns in Romania pe 26 februarie, in a doua zi a razboiului, fiind printre primii refugiati care au trecut prin vama de la Isaccea. O familie din Braila, la fel ca alte mii din intreaga tara, s-a oferit sa ii gazduiasca.
Acum, au ajuns intr-o alta casa, dupa ce au innoptat si la hotel, insa nu vor sa plece din orasul de la Dunare decat atunci cand vor putea sa se intoarca in Ucraina, acolo unde rudele femeii se lupta pentru supravietuire.
Invazia le-a dat viata peste cap intr-un mod caruia nu ii gasesc descrierea potrivita. S-au culcat dupa ce s-au intors de la un concert si s-au trezit in zgomotele asurzitoare ale bombelor.
„Copiii s-au trezit din somn, s-au dus la geam si ne-au trezit, intrebandu-ne daca auzim zgomotele. Au fost foarte multe bombe. Sotia a vrut sa plece la munca, insa eu mi-am dat seama ca trebuie sa plecam. Oamenii erau speriati, s-au facut cozi la banci si la magazine. Era haos!”, a spus Barr.
Americanul sustine ca ucrainenii nu au crezut nici macar un moment ca armata lui Putin va trece Ucraina prin foc, in ciuda semnalelor date de presa si serviciile secrete din Occident. Erau convinsi ca rusii se vor limita la regiunile separatiste Donetk si Luhansk, carora liderul de la Kremlin le-a recunoscut independenta.
Pusi in fata faptului implinit, ucrainenii, printre care si fratele Katyei, sunt nevoiti sa-si apere tara cu arma in mana, desi multi nu au apasat niciodata pe un tragaci.
„Ucrainenii nu au crezut. Toti spuneau ca rusii sunt rudele lor. Nici eu nu am crezut ca vor ataca in toata tara, chiar daca asta spuneau serviciile americane. In dimineata de 25, cand m-am trezit si am deschis telefonul, era plin de notificari. Mi s-a parut ireal!”, afirma barbatul.
Din Ucraina, familia Barr primeste zilnic vesti ingrozitoare de la rudele care au ramas in zone unde conflictul armat este in plina desfasurare, fapt care le obliga sa fie prizoniere in propria locuinta.
„Ne spun ca in magazine nu se mai gaseste mancare, ca preturile au crescut de patru-cinci ori. Traiesc in subsolul casei, oameni si animale. In subsoluri nu este foarte curat, multe nefiind folosite de 50 de ani. In Harkiv, risti sa fii impuscat daca iesi pe strada. Ni se povesteste ca au existat cazuri in care civilii pur si simplu au fost executati. Rudele nu au vrut sa plece cu noi. Cumnatul meu a ramas in tara pentru ca nu a vrut sa isi paraseasca parintii. Are 25 de ani si i s-a pus arma in mana, desi nu a folosit niciodata o arma”, marturiseste, vizibil emotionat, Burgess Barr.
Fata de multi alti refugiati, familia Barr nu vrea sa plece din Romania, nici macar din Braila, surprinsi fiind de uriasa solidaritate pe care au intalnit-o atunci cand au trecut granita. Burgess Barr ne-a relatat ca nu a apelat la sprijinul Ambasadei SUA tocmai pentru ca romanii l-au ajutat sa treaca peste toate problemele de care s-a lovit, de la transport, cazare, hrana si chiar medicamente pentru Katya, care nu era intr-o stare deloc buna.
„O sa ma asigur ca toata lumea din Statele Unite o sa afle despre omenia din inimile romanilor. Am intalnit ospitalitate, generozitate si bunatate. Sotia mea era bolnava si oamenii i-au adus medicamente. Voluntarii au dus-o si la doctor, care i-au prescris antibiotice. Ieri (n.r. marti) nu ar fi putut sa vina la acest interviu. O sa tinem minte toata viata acest lucru! Fiul meu a primit o geaca din partea unui politist. Atunci, fiul meu, care a parasit Ucraina pentru prima oara, m-a privit si mi-a zis: <<Romanii sunt atat de draguti!>>. Nu a fost nevoie sa sun la ambasada pentru ca romanii au facut tot ce trebuia. Suntem in siguranta! Ne plac oamenii din Braila”, a conchis americanul.
Desi, la inceput, au crezut ca vor ramane in Braila doar cateva zile, acum sotii Barr au realizat ca situatia este cu adevarat grava si ca sejurul fortat s-ar putea prelungi mult mai mult. In ciuda acestui fapt, ei spun ca au inceput sa se obisnuiasca in Romania si ca nu vor pleca in SUA, intrucat aici se simt mult mai aproape de casa pe care au lasat-o in urma.