Pe 30 august, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în cazul brăileanului Sorin Pârvu (foto), tânărul care, în urmă cu 13 ani, a fost împușcat, în plină stradă, de polițiști de la Inspectoratul General al Poliției Române, aflați în timpul unei misiuni de prindere a unui alt brăilean, Giulian Dumitraşcu – urmărit internațional pentru omor și tâlhărie.
În unanimitate, completul de şapte judecători a obligat statul român la plata sumei de 65.000 de euro ca daune morale către soția decedatului şi 8.630 de euro – cheltuieli de judecată. Mai mult decât atât, Curtea de la Strasbourg a cerut României „să se asigure că acuzaţiile de folosire excesivă a forţei în timpul operaţiunilor de poliţie fac obiectul unei anchete efective”.
Decizia CEDO vine la 13 ani după moartea lui Pârvu, pe data de 26 septembrie 2009. În tot acest timp, dosarul penal a fost clasat de procurori – soluție aprobată de judecători, stabilindu-se că ofițerul Giorgian Dragomir de la Direcția de Investigații Criminale a Poliției Române a acționat în legitimă apărare, dar şi accidental.
Mai exact, anchetatorii au susținut faptul că Sorin Pârvu nu ar fi oprit mașina la somația polițiștilor îmbrăcați în civil și cu față acoperită de cagule, ba chiar ar fi efectuat manevre de mers înainte și înapoi.
În timpul acțiunii, polițistul Dragomir ar fi fost lovit cu portiera mașinii lui Pârvu în cotul stâng, dezechilibrându-se, moment în care făcut gestul reflex de strângere a mânerului pistolului și, implicit, apăsării trăgaciului și declanșării focului.
Pârvu a fost împușcat în ceafă, murind la spital.
Incidentul a avut loc în intersecția B-dul Dorobanților-Strada Școlilor, în jurul orei 14:00.
Ce a decis CEDO în dosarul „Pârvu”
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a exprimat îndoieli serioase cu privire la caracterul „absolut necesar” al reacţiei Poliţiei, care, în cele din urmă, a dus la uciderea lui Sorin Pârvu.
În același timp, judecătorii s-au declarat deosebit de îngrijorati de pregătirea şi controlul operaţiunii care au făcut posibilă o eroare semnificativă în identificarea persoanei căutate, precum şi de faptul că poliţiştii implicaţi nu erau clar identificabil ca aparţinând forţelor de poliţie.
În plus, CEDO a arătat faptul că ancheta din România, care a durat mai mult de 11 ani, a fost ineficace întrucât în patru hotărâri de justiţie s-a stabilit existenţa a diverse erori, deși, în final, dosarul a fost clasat.
Judecătorii de la Strasbourg nu au fost convinşi nici de argumentele statului român potrivit cărora a fost vorba mai întâi de legitimă apărare, apoi de o combinaţie de legitimă apărare şi de foc de armă accidental.
În concluzie, CEDO, amintind și de alte cazuri similare din România, consideră că se impun măsuri generale pentru a se asigura că acuzaţiile de folosire excesivă a forţei de către poliţişti fac obiectul unor anchete efective.