Ştiu toţi, de la mic la mare, că, la Judeţean, pentru a prinde un halat de asistent medical trebuie să umpli cu 3.000 de euro buzunarele fără fund ale unei doamne pe care foşnetul şpăgii a cimentuit-o-n sistem. Ştiu toţi, de la mic la mare, dar puţini au tăria de a pune degetul pe cangrenă, pe putreziciunea care ne face rău, moral, ba chiar şi fizic, fiecăruia dintre noi, pacienţii.
Când patronezi corupţie şi toţi tac, obţii putere, dar când încep să se deschidă guri, nu doar plicuri, cazi. Încet, poate fără zgomot, dar cazi.
Şi procurorii ştiu de doamna de la spital, ştiu de tot ce-nvârte, de tot ce cumpără prin pixul de şefă, de toate ticăloşiile pe care legăteşte-n haine lucioase pentru a părea legale. Vor pica şi cei care o protejează, cei care stau scut în faţa nesimţirii de a lua în continuare şpagă, poate chiar şi în faţa unul televizor îngălbenit de arestările „neînvinşilor”.
Spitalul Judeţean a intrat, după prăbuşirea lui Bunea Stancu, în malaxorul anticorupţiei, în care piesele de domino nu mai pot fi oprite din cădere. Va urma şi va urma, până orice brăilean, pacient sau căutător al unui loc de muncă, va putea intra în spital fără ca cineva să frece în faţa lui două degete, arătătorul şi degetul mare.
În tot acest timp, noi trebuie să vorbim fără teamă, cu subiect şi predicat, despre astfel de personaje. Doar aşa putem ucide sistemul lor, oricum aflat în declin, înainte de a fi noi victime.
Unul dintre mesajele care m-au făcut să scriu:
„Am dat 500 de euro şpagă pentru a trece de concursul pentru asistente, la Spitalul Judeţean. Am picat! Mi-a zis această femeie că n-am învăţat cum trebuie. Am mărit suma şi am luat concursul. De teamă, nimeni nu spune cu subiect şi predicat, dar ştiu toţi cine şi cum. Nu puteam câştiga altfel, fără să dau bani, deşi ştiu că nu e corect ce am făcut„.
*Cunosc identitatea autoarei, dar, pentru că este angajat al spitalului, nu o voi face publică. O ştiu procurorii.